Mă trezesc de multe ori dimineața, dar nici nu-mi dau seama dacă m-am trezit cu adevărat sau încă mai dorm, sunt prins într-o lume a viselor și a lenei fără fund. N-am chef de nimic, sunt morocănos, vreau să mai dorm! Alarma de la telefon o închid fără să-mi dau seama, de multe ori îl pun pe snooze ca s-o mai pot opri încă o dată, dupa care mă fac ghemotoc și-mi continui somnul pe care nu l-am întrerupt.

ÃŽn final ajung să mă trezesc… cu un chef nebun de a mai sta întins încă 10 minute, care uneori se transformă în ore, iar când ajung să mă trezesc cu adevărat, îmi dau seama că tocmai a trecut jumatate din zi È™i că nu mai am timp să fac lucrurile pe care mi le-am propus cu o zi înainte. Dau drumul la televizor, mă pun în pat, uit telecomanda pe masă, mi-e lene… mi-e lene să ma ridic s-o iau. Mă uit pe acelaÈ™i canal până mă plictisesc.

Mă ridic È™i-mi propun să fac ceva util! ÃŽncep, mă încurc, nu-mi iese, mă enervez. Mă pun înapoi în pat. Adorm vreo o jumătate de oră, mă trezesc din nou, aÈ™ mânca ceva. Prea departe… prea departe bucătăria de patul în care stau aÈ™a de comod. Caut ceva de ronțăit pe lângă noptieră, o pungă cu sărățele, găsesc doar firmiturile. Le gust, sunt ok, È™i dacă stau bine să mă gândesc sunt destul de sățioase. Mi se face sete. Mă ridic È™i mă miÈ™c cu greu spre bucătărie după un pahar cu apă, dau de ceas. Mă uit pe geam, e întuneric, mă duc să mă culc.

Un articol plictisitor asemenea unei zile în care te trezești cu fața la cearșaf.

S-ar putea sa te intereseze si:

• Lenea-sport national

Evalueaza acest articol:

(1 voturi, media: 5.00 din 5)

 Loading ...